Sunt situatii in care ne este dificil sa ne dam seama daca este sau nu necesar sa apelam la servicii psihlogice pentru copii sau adolescentii nostri.
Atunci cand este vorba de febra, dureri de burta sau dureri de cap, cand copilul este ranit sau foarte obosit parintii nu ezita sa consulte medicul. Cand prezinta probleme de comportament sau indispozitie afectiva, decizia este mai greu de luat. Parintii isi pun atunci intrebari de genul: Problema este oare trecatoare? Este vorba de un necaz care se va rezolva cu timpul? Dificultatile scolare nu sunt legate oare doar de lene?
Experienta in domeniu arata ca in momentul in care parintii se hotarasc sa ceara opinia unui specialist au intotdeauna un motiv serios. Uneori ne intrebam daca nu era de preferat ca acest demers sa fi fost intreprins mai devreme? Cand dificultatile se instaleaza, ele se inscriu mai profund, se organizeaza cercuri vicioase si progresele vor fi mai dificile si vor lua mai mult timp.
Este foarte adevarat ca indiciile care indeamna la apelul la un profesionist nu sunt intotdeauna usor de reperat. In realitate, cand vorbim de tulburari de comportament sau de dificultati afective, „semnalizatorul” nu este atat de tipul problema, cat de intensitatea ei.
Indicatorii pe care ne putem baza sunt urmatorii:
✔ cumul de manifestari de suferinta sau de abateri cu aparitia unor noi conduite care se adauga la cele anterioare;
✔ repetarea problemei (absenteism scolar frecvent, accidentari frecvente pe drumurile publice, comportamente bulimice repetate, incaierari repetate, repetentii repetate, etc);
✔ durata unei si aceleiasi conduite se intinde pe o perioada de peste 3 sau chiar 6 luni, uneori chiar mai mult;
✔ evenimente de viata constituind surse de stres sau de angoasa atat pentru copil, cat si pentru cei din mediul sau apropiat (schimbare de domiciliu, boala sau accident al parintilor, divort, somaj, etc);
Indiferent ca vorbim de o tulburare izolata, dar care se instaleaza si dureaza( de ex: comportament agresiv persistent cu o importanta scadere a randamentului scolar), sau de conduite variate care se cumuleaza si se succed, care adeseori se rasfrang asupra vietii sociale, familiale sau scolare, e important sa se intervina rapid, evitand adoptarea de catre copil a unor comportamente nedorite care il indeparteaza de o evolutie si o crestere armonioasa.
De aceea, ambii parinti trebuie sa accepte ideea apelului la serviciile unui specialist, demers capabil de a elibera noi potentialitati si solutii in rezolvarea situatiilor aparute.
