DE CE PRIMEȘTI ATÂT DE PUȚIN, CÂND DE FIECARE DATĂ OFERI ATÂT DE MULT?
Îmi aduc aminte că de multe ori mă întrebam de-a lungul timpului, cum se face că unii oameni primesc atenție și sunt ascultați și văzuți de cei din jur, în timp ce eu eram de prea puține ori luată în serios, deși făceam toate eforturile posibile, uneori chiar imposibile, pentru a obține puțină vizibilitate. Ei primeau ceea ce își doreau când cereau, iar eu mă simțeam dată la o parte și ignorată.
Probabil că și voi v-ați simțit uneori confuzi, la fel ca mine.
În timp am înțeles că răspunsul la întrebarea de mai sus este cam așa: faptul că nu primeam ceea ce îmi doream nu era din cauza că nu meritam acele lucruri sau că nu eram luată în seama, doar că modalitatea în care ceream sau încercam să îmi fac intențiile cunoscute era una care nu ajungea la urechile celor din jur, adică nu exprimam clar ceea ce doream și astfel cei din jur nu înțelegeau ceea ce eu imi doream. În loc să comunic în mod ASERTIV, abordam modalități pasive sau agresive de comunicare.
Dar hai sa le luam pe rând!
Există 3 tipuri de comunicare:
1. Pasivă
2. Agresivă
3. Asertivă
Am să le descriu pe fiecare în parte, în așa fel încât să fie cât mai ușor să îți dai seama care este tipul de comunicare pe care îl folosești cel mai frecvent tu și cunoscuții tăi, și așa poți înțelege cum să faci tranziția de la un mod la altul.
COMUNICAREA PASIVĂ
Persoanele care au în minte, în orice moment, convingerea că pot supăra pe cineva, apelează foarte des la scuze (chiar și atunci când, sau mai ales atunci când, nu este necesar) sunt cele mai predispuse să comunice în mod Pasiv.
În situația în care dorești să ceri ceva, să soliciți un răspuns sau un serviciu, și tu îți minimalizezi valoarea, faci solicitarea mai mult forțat de împrejurări, cel mai probabil atunci consideri, că este mai important ceea ce spune/crede celălalt, decât propria ta părere. Totodată, poți simți conflicte interioare puternice între convingerea limitativă “nu merit” și constrângerile exterioare care sunt aparent peste puterile tale.
În acest caz tendința firească este de a da o tentă negativă comunicării dintre tine și celălalt, considerând că discuția ar putea merge prost sau că nu vei obține ceea ce îți dorești, motiv pentru care ești mereu îngrijorat să nu superi, să nu jignești, să nu deranjezi sau îl faci pe interlocutorul tău să simtă vreun disconfort.
În această situație am fost și eu foarte mult timp, încercam permanent să le fac pe plac celorlalți, să le satisfac cerințele, pentru că în opinia mea de atunci, voi avea și eu aceleași drepturi ulterior. Ceea ce nu știam atunci este că dorința de a fi pe placul oamenilor era generată de un gol interior, iar încrederea în mine avea strânsă legătură cu validarea celorlalți. Evident că ori de câte ori nu primeam ceea ce doream apăreau frustrări.
În plus, ori de câte ori făceam lucruri pentru ceilalți, le atașam și niște așteptări emoționale, asteptări care nu aveau nici un fundament solid, iar propriile nevoile rămâneau de cele mai multe ori nesatisfăcute.
În momentul în care am început să înțeleg, să învăț să comunic asertiv, să exersez această practică, lucrurile s-au schimbat. Am devenit din ce în ce mai stăpână pe mine, pe dorințele mele, nevoia de a primi validarea celorlați a scăzut și a apărut mult dorita detașare de părerile exterioare, astfel “mofturile și frustările” au dispărut ca prin farmec. Rezultatul? Am început să primesc pe măsură ce solicitam, iar ceilalți au început să îmi respecte spațiul și timpul personal.
Cum faci trecerea de la pasiv la asertiv?
Învață să spui “NU”! Ai timpul și energia limitate. Nu poți satisface cerințele tuturor. Nu îți fie frică pentru faptul că ceilalți nu te vor mai aprecia. Din contră! Vei observa mai mult respect din partea lor, pentru că tu le arăți acest lucru.
COMUNICAREA AGRESIVĂ
Comunicarea agresivă se află la polul opus celei pasive.
În acest caz percepția este că tu ești “centrul universului”, că tu ești deținătorul adevărului absolut și că ar fi absurd ca ceilalți să nu fie de comun acord cu tine sau să aibă altă părere. Probabil consideri că puterea ta e mult mai mare decât a celorlalți și ți se cuvin drepturi pe care nu le ai, de aceea ceilalți trebuie să urmeze fără comentarii ceea ce spui tu. În caz contrar, devii agresiv verbal până cedează celălalt, ori îl ignori.
Și acest mod de comunicare vine tot dintr-o încredere de sine foarte slabă, dar care este manifestată în mod diferit. De cele mai multe ori ceea ce simți în interiorul tău este că nu ai încredere în tine și încerci, prin orice mijloace posibile, să demonstrezi contrariul. Faptul că interlocutorul tău te va asculta și va fi uneori obedient, îți va crea falsa senzație că celălalt este supus și acceptă punctul tău de vedere, că te respectă. Nimic mai fals!
În această situație te valorizezi pe tine mai mult decât este necesar și îl desconsideri pe celălalt. Nu ții cont de nevoile celui de lângă tine, doar de nevoile tale. Te pui pe tine pe primul loc și, de aceea, cei din jur nu contează atât de mult, doar cât sunt acolo pentru a-ți confirma ție punctul de vedere.
Agresivitatea vine în această situație din faptul că printr-o comunicare agresivă, persoanele respective nu obțin ceea ce vor, ceea ce crează foarte multă frustrare în interiorul lor, iar această tensiune se descarcă prin comportamentul agresiv.
Cum faci trecerea de la agresiv la asertiv?
Dacă te afli în această situație învață să îi asculți și să îi respecți mai mult pe cei din jur și acceptă faptul că există și alte puncte de vedere, diferite de ale tale, dar la fel de pertinente. Poți deveni conștient că nimeni nu îți este inferior, iar dacă crezi că se află pe o treaptă inferioară a evoluției în ceea ce privește cunoașterea, ai posibilitatea de a-l ajuta, de a-i arată sau de a-l învăța.
COMUNICAREA ASERTIVĂ
A comunica în mod asertiv presupune să spui ceea ce simți, ceea ce vrei și propria părere într-un mod în care asigură obținerea a ceea ce vrei, într-un mod care sa fie OK și pentru ceilalți. Ești încrezător în ceea ce spui, ești clar și obiectiv, situându-te pe o poziție de egalitate cu interlocutorul tău.
Comunicarea asertivă se face din poziția OK-OK, așa cum a denumit-o Eric Berne. Mesajul este trasmis clar, fără ambiguitate, spui exact ce vrei, fără a-l face pe celălalt să ghicească. Asculți, totodată, ceea ce spune celălalt, îi asculți punctul de vedere.
Definiție: iei dorința de a-ți comunica nevoile din perspectiva Asertivă, în timp ce respecți persoana cu care comunici, conferindu-i dreptul de a spune “nu”.
Gândește-te doar că atunci când vei învăța să comunici asertiv, relațiile tale cu ceilalți se vor îmbunătăți și vei deveni o persoană mult mai încrezătoare în propriile forțe.
Cum știi dacă comunici în mod asertiv?
Urmărește pașii de mai jos și verifică atunci când:
• Ai puterea de a spune “nu” cerințelor celorlalți, fără să te simți vinovat!
• Comunici sentimentele tale, pozitive sau negative, nu le mai lași să “clocotească” în tine.
• Respecți demnitatea oricărui om. Fiecare este egalul tău și îi recunoști drepturile.
• Ești autentic: gândurile, cuvintele și acțiunile tale sunt în concordanță.
• Asculți părerile celor din jur și vrei să înveți din fiecare interacțiune.
• Înțelegi că nu ești obligat să rezolvi problemele celorlalți.
• Intri în contact cu alți oameni, dar fără a deveni dependent de ei și atenția lor.
• Te interesează, în primul rând, ceea ce crezi tu, îți judeci singur acțiunile, apoi asculți și părerile celorlalți.
• Ceri ceea ce vrei, dar respecți limitele și teritoriul celuilalt, fără să îl încalci.
• Îți asumi responsabilitatea pentru deciziile pe care le iei, nu ai motive false de a arunca vina pe ceilalți.
• Înveți din greșeli și ești responsabil pentru ele.
• Îți oferi posibilitatea de a alege.
• Îți oferi timp pentru tine. Nu ai timp să ajuți pe oricine îți cere favoruri sau ajutor.
• Poți spune “nu știu”, “nu înțeleg”, “da” sau “nu” fără a te simți vinovat.
Psiholog Cerchez Corina